despre viitor

Tu nu te gândeşti la viitor? La dacă o să reuşeşti sau nu în viaţă? Dacă la întâlnirea de 30 de ani de la terminarea liceului şi e 25 de ani de la terminarea facultăţii o să fii cel despre care vor vorbi ceilaţi acasă că “da, a ajuns realizat”, că a făcut, a muncit,  ajuns acolo sus, ierarhic vorbind, că e un om care s-a realizat cu adevărat?

Nu de alta, dar dintr-o clasă de 30 de persoane, cred că maxim 1 ajunge cu adevărat ceva, gen poate să se mândrească că şi-a dat nu ştiu ce master la Harvard, că a ajuns să negocieze cu preşedinţii, că a lucrat în cercetare la NASA, că a ajuns în laboratoare din Canada şi aşa mai departe.

Şi acea persoană e cea la care toţi pleacă pălăria şi acceptă, tacit sau nu, că da, e un om inteligent, muncitor, hotărât. Şi aici nu mai intră nimeni în polemica că “a avut noroc”, noţiunea de a avea noroc e anihilată de muncă şi inteligenţă, cum poate să intre în polemică cu cineva care nu a ajuns ceva dar care are o situaţie foarte bună. Ştiţi voi cum sunt bârfele şi oamenii.

Deşi lumea zice că “lasă că nu trebuie să fii perfect ca să ajungi realizat”, “lasă”-ul ăla mi se pare un fel de acceptare mult prea milostivă şi resemnată. Şi cu toate astea, cum rămâne cu cei mai puţin străluciţi?

Fifty-Fifty din viaţă se aplică? Anume unul are ceva, celălalt are ce n-are celălalt, ca să nu fie doar unul inteligent-frumos-atletic-sănătos-realizat-cu un partener-împlinire la maxim pe plan personal şi profesional?

Şi dacă se aplică, are chiar aşa mare importanţă? De ce ar avea? :)

Şi aici pun punct gândurilor mele referitoare la viitor, pentru că mă îmbolnăvesc şi nu-mi fac bine. Singurul lor scop ar trebui să fie acela de a-ţi da ambiţie, aripi, căci nimic nu e imposibil.

Iar eu îi admir pe cei care şi-au depăşit condiţia şi au îndrăznit să viseze. Şi vorba aceea, I don’t believe in destiny. Destiny is for losers. It’s just a stupid excuse to wait for things to happen instead of making them happen.

Post rău, sincer şi urât

1. Oamenii nu dau 2 bani pe tine când te cunosc şi la prima vedere eşti drăguţ şi zâmbitor şi vesel, pentru că aşa înţeleg ei că eşti slab. Fii nepăsător şi rece şi vor avea o primă părere excelentă despre tine.
2. Când eşti de apreciat, te apreciez sincer. Când îţi baţi joc, copiezi, faci ceva ce e nedrept pentru mine – nu pot să te aplaud şi să te iau în braţe. Aşa că sorry.
3. Uneori oamenii pun ziduri ca să vadă dacă îţi pasă cu adevărat întratât cât să ciocăni la ele. Oamenii care vor să facă parte din viaţa ta vor face eforturi să îşi facă loc acolo, nu trebuie să te milogeşti tu de ei.
4. Nu am încredere în nimeni, absolut nimeni, exceptând familia.
5. Pentru că 1. să ai aşteptări de la oameni e, din start, dezamăgitor. 2. şi cele mai apropiate persoane te pot abandona 3. tu trebuie să fii singurul tău sprijin adevărat, nu alţii.
6. Nu-i poţi cere nimănui să-i pese de tine. Oamenilor, în general, nu le pasă.
7. Consider că viaţa poate fi foarte frumoasă şi dacă citim şi altceva înafară de Can Can şi ascultăm şi altceva înafară de Mtv şi Kiss Fm.
8. Şi chiar nu vreau să fiu rea, dar în unele cazuri cred că trebuie.
9. Poate par naivă şi cu capul în nori, dar nu sunt.
10. Da, pot să judec fiecare gest al cuiva, să judec şi ironizez şi critic în cel mai rău hal.
11. Dar m-am săturat să fac asta, mi-e silă.

3 replici de mai bine taci

• “DE CE NU MAI EŞTI CA ÎNAINTE?” Şi vrei să primeşti un răsuns? Sau nu, vrei să-l faci pe celălalt să-şi dea seama de ce face.
  irony Ah, sunt sigură că nu şi-a dat că înainte eraţi prieteni şi vă petreceaţi timpul împreună şi povesteaţi şi râdeaţi, iar acum nici de abia nu mai salută. Nu, nu şi-a dat seama. really O face pentru că aşa vrea. Intenţionat. Dacă îl doare mai departe de cot de asta, o să-şi revină, ca înainte, pana nu e prea tarziu. Întrebarea ta e 0 pentru persoana respectivă.

• “EŞTI FOARTE NAŞPA, AŞA CĂ ÎŢI VOI ŢINE O TEORIE DE 1317873 DE RÂNDURI: blablabla”

irony Nu, sunt sigură că nici asta nu ştia. really Oamenii aleg să fie cum vor muşchii lor să fie, asta înclude şi să fie naşpa cu tine. Dacă vor să fie altfel, vor fi. Dacă nu, treci peste şi încetează cu teoriile. Lumea le urăşte. Dacă vrei să-ţi expui teoriile, fă-ţi un blog sau scrie o carte.

• declaratie de dragoste gen : FĂRĂ TINE AŞ MURI, TE IUBESC blabla. SCARRY. Vă daţi seama cum se simte cel care o primeşte ştiind că are pe cap pe cineva  aproape  foarte obsedat şi că dacă o părăseşte îi distruge la tipă viaţa. Poţi să trăieşti o poveste de iubire mai ceva ca cea din Titanic, asta nu înseamnă că nu sună pathetic, jalnic, trist, disperat. Don’t do that!

Cred că am fost incoerentă. Nu contează.

Cactuşi

Cactuşii îmi aduc aminte de persoanele care sunt foarte potrivite ca ornamente, sunt atrăgătoare într-un oare care fel, dar te înţeapă când nu te aştepţi, sunt negativişti şi posomorâţi exact când ai vrea să îi aşezi alături de viorelele din fereastră la soare, de exemplu. Şi nu numai atât, dar te şi judecă îngrozitor. Ei ştiu dacă eşti sau nu ca ei, ei fiind un exemplu, un fel de zeitate – ce e altfel decât ei sau se află trecuţi în cartea lor cu definiţii judecătoreşti, e prost, kaputt, naşpa, huo.

Şi când mă întreb dacă să mă cert cu ei, să le dau peste ghimpi şi să le explic că nu aşa cum zic ei e calea adevărul şi viaţa, îmi dau seama că acelaşi lucru fac şi eu defapt: devin un fel de cactus care ţine triumfător în mână o torţă pe care scrie “eu am dreptate”.

Nimeni nu are dreptate.