să vă spun o povestioară



Când cineva a întrebat-o pe Angelica cum se numeşte, ea a răspuns, timid, „nu ştiu…”; I se părea aiurea să denumeşti pe cineva, cumva. Poate din cauză că toţi se strâmbau când auzeau un nume gen „Ortansia”, „Brânduşa”. Chiar şi la numele ei, unii ridicau din sprâncene şi făceau o grimasă de compătimire. Poate acum e, mai la modă, să spună că se numeşte Alessia sau Jessica.
Să revenim… Anjelique (franţuzit, sună mai elegant) trăia pe Terra… deci era om, aşa ca mine, şi ca tine. Adevărul e că ea tot timpul s-a simţit mai ciudată. Nu era cea-mai-frumoasă-fată-din-liceu, nici cea-mai-mai-de-nota-10. Nu avea dimensiunile 90-60-90, 1.75 şi nu-mai-ştiu-eu-ce. Nu îşi petrecea timpul alături de fetele populare, nici nu alerga după băieţi.

Ea citea… şi când citea, se pierde în paradisul universului utopic… Condeiul o fermeca. Aşa că a încercat şi ea să scrie. Fiecare cuvânt al ei prindea viaţă… de exemplu, când a scris, o dată, „zefir”, cuvintele au fugit şi s-au transformat într-un fluturaş care se juca în părul ei. Aşa şi cu „iubire” şi „licurici”. Chiar şi cuvântul „micuţ” a început să danseze, jovial, în faţa ochilor ei.
Cred că de atunci, de la Angelica, cititul este îmbrobit cu magie.
Ah! Dar cât de puţini se lasă vrăjiţi…

14 păreri la “să vă spun o povestioară

  1. Foarte frumos!Angelique…Superb nume:)Este chiar o serie de filme vechi care se numeste asa ‘Angelique’,in franceza,cu Michele Mercier si Robert Hossein.Eu le-am vazut acum ceva timp…super,keep up the good work!

    Apreciază

  2. Alle, ştii ce ar fi frumos? Ca atunci când acest gen de persoană va avea 20-30 de ani, să poţi regăsi în ea pe adolescenta cu mintea jucausă de altădată. Nu îmi place că de multe ori, astfel de persoane se lasă schimbate în decursul timpului de cotidian, sensibilitatea, visele, pasiunile fiind înlocuite de prea mult pragmatism. E normal să ne maturizăm şi să ne schimbăm, însa mi-aş dori să reactionam şi să vibrăm (mai vizibil sau mai interiorizat) în faţa frumosului şi nu numai în faţa unei superoferte de la Carrefour! De aceea, abia aştept să te citesc şi peste 10 ani, asteptându-ma să o regăsesc tot pe Alle, care poate face lumea mai bună:) Lucian – Timişoara

    Apreciază

  3. „Fiecare cuvânt al ei prindea viaţă… de exemplu, când a scris, o dată, „zefir”, cuvintele au fugit şi s-au transformat într-un fluturaş care se juca în părul ei. Aşa şi cu „iubire” şi „licurici” – acest pasaj mi-a plăcut în mod deosebit şi scoate clar în evidenţă modul lejer – în sensul bun al cuvântului – în care aşterni pe hârtie propoziţiile şi frazele. La cât mai multe asemenea postări… Şi la cât mai multe metafore!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: