Operatie


Multă lume o face, așa că aș vrea să aud sfaturi de la voi/relatări.

Eu nu sunt genul care să-și rupă mâna, piciorul, sau orice altceva care necesită mers la doctor. Singurele dăți când merg la doctor sunt pe timp de iarnă când mă răcesc de nenumărate ori, și atunci mă duc maxim de 2 ori. Dar astăzi am suferit prima… să-i zicem operațiune chirurgicală.

DE LA CE A APĂRUT

Pe la începutul toamnei cred am început să port și eu ca tot orașul vestitele uggs. Partea nasoală la ele e că nu circulă aerul pe-acolo, ca și în teniși de altfel, așa că ciupercile se pot dezvolta liniștite acolo. Și faza și mai nașpa era că uggs-urile îmi apăsau pe un deget de la piciorul (laba) stâng(ă).

ȘI ASTFEL…

Monsieur Unghie a fost determinat să-și schimbe direcția normală și firească de creștere.

CE ZICE DOCTORUL DE FAMILIE

Am stat așa vreo 7 luni, ceea ce e mult. Doctorul de familie a zis că puține sunt șansele ca să mă refac fără mica intervenție chirurgicală. Mi-a dat antibiotic. Pe net am găsit ulterior din partea unui chirurg specializat pe picior că e inutil și dăunător.

OPERAȚIA

Nu mai am ce face și hotărăsc că după atâta timp de durere la fiecare atingere și și de durere în timpul nopții care uneori te trezește, să apelez al domnul chirurg. M-am dus la dr. Oancea :D (nu neaparat pentru că are același nume), Șeful Compartimentului de Chirurgie Plastică al Spitalului Județean din Alba. M-a chemat la ora cutare în ziua cutare.

Operația nu a durut, căci m-a anesteziat local. Apoi și-a făcut treaba și în 15 minute a terminat cu tot cu taiatul, scosul coltului problematic și făcut suturile. Am văzut și degetul cum era tăiat așa pe lungime și înăuntru sângele și carnea, foarte fain! :D

REVENIREA

Doctorul Oancea mi-a recomandat ca 3-4 zile să nu stau cu piciorul altfel decât ridicat, chiar un pic mai sus decât nivelul orizontal. Doar că eu am o slăbiciune pentru cuvântul a recomanda. La mine, dacă ceva e necesar, se spune trebuie, nu e recomandat. Asistenta i-a zis la tata că 2 săptămâni trebuie să mă recuperez. Eu consider astea basme. Azi e marți, înseamnă că oricum nu mă duc săptămâna asta la școală, însă vineri parcă m-aș duce câteva ore la ședință la Crucea Roșie, că n-am lipsit niciodată de când am venit,  ăsta e planul meu secret. Mă gândesc că poate reușesc să ajung și la majoratul de sâmbătă, dar și dacă m-aș simți bine, nu cred că aș putea din cauză că trebuie să port un cauciuc strâns pe deget (ce face compresie asupra rănii).

Doctorul Oancea a mai menționat că după ce anestezia trece voi începe să simt durere, și că să iau de atunci ce iau eu deobicei pentru durere, că dacă las până crește durerea mare cu greu sau deloc voi mai reuși să o potolesc.

Eu n-am simțit niciodată durerea fizică, înafară de frig, căldură, oboseală, febră musculară, ceva înțepătură, etc. Așa că eram curioasă cum va fi durerea asta, dacă chiar va fi.

  • La ora 18:00 am ieșit de la domnul doctor, iar pe la 23:00 dormeam liniștită. Puteam și să mă deplasez, că nu simțeam nimic, chiar dacă trebuia să calc numai și numai pe călcâi.
  • La ora 02:30 mă trezesc cu o durere îngrozitoare. Pare-se că efectul anesteziei a trecut. Durerea e cumplită, îți vine să te urci pe pereți. Iau 2 algocalminuri. Nu simt nimic. Încep să cânt, poate poate-mi distrag atenția. Caut lista celor mai bune 20 de medicamente pentru dureri. Nu pot număra nici oi. Încerc să mă concentrez și să vorbesc cu SNC-ul meu să aplic teoria Totul pornește de la creier. Dar nu te poți concentra la absolut nimic. Îmi spun că dacă tot am fost curajoasă în timpul operației, să fiu și acum. Mă gândesc că poate că mă durea în timp ce dormeam și acum e prea târziu să domolesc durerea. Mă întreb cât va mai dura, o zi, două?
  • De la 03:00 dimineața durerea începe să fie mai mică. Pe la 03:30 reușesc să adorm. Slavă Domnului.
  • În timpul somnului nu am simțit decât o mică durere suportabilă. Dacă stai cu piciorul pe lateral parcă nu mai simt aproape nimic, dar poate că e doar o senzație.
  • Mă trezesc la 8 și e totul mai bine. Nu pot merge decât călcând pe partea stângă a piciorului, altfel decât așa doare oribil.

Sunt curioasă dacă va reveni durerea aia insuportabilă sau am trecut peste tot greul :D

6 păreri la “Operatie

  1. ai trecut stai linistita. si eu am suferit o astfel de semi-operatie, anestezie locala, rezolvata treaba in mai putin de juma’ de ora. o chema pe doctorita diana mocanu din cate tin minte pentru ca am vazut-o pe tot felu de garduri candidand pentru nu stiu ce loc pe la psd. la stangu si eu. degetu mare.

    Apreciază

  2. Am suferit si eu o „operatie”. Nu a fost chiar operatie pentru ca nu a existat bisturiu si taiere, dar a fost groaznic. Acum vreo 6 ani m-au descoperit piatra la rinichi, durerile erau deja foarte mari, atat de mari ca-mi venea sa ma urc pe pereti. Medicul mi-a dat doua optiuni: „Iei prafurile astea, medicamentele astea si te mai chinui vreo… cateva luni pana trece sau facem operatie cu ultrasunete si spargem piatra.” Nici n-am stat sa ma gandesc, am ales clar operatia cu toata fobia mea de spitale, ace, s.a.m.d. Durerea era prea mare. Domn’ doctor mi-a zis clar „vii pe picioarele tale, pleci pe picioarele tale!”, lucru pe care l-am tinut foarte bine minte. Si ma duc vesela la spital. M-au repartizat in salon cu doua doamne, una avea operatie la anus si alta la varice. Nu vrei sa stii cum urlau alea in somn, noaptea… Eu agitata, ma plimbam prin salon si pofteam la ceva mancare (stii, inainte cu 24 de h de operatie n-ai voie sa mananci). A venit asisenta, m-a dus in sala de operatii (tin sa precizez ca am fost la spital privat, deci conditiile si osptalitatea au fost la un nivel mult mai mare fata de spitalele de stat) si m-a asezat pe scaun, pune branula si apoi astept. Vin doctorul si anestezistul, m-aseaza pe masa, ma pun la aparat (la propriu), pozitioneaza „mitraliera” pe piatra, mi se pune o seriga de anestezie si atat. „Sa nu te misti”, zice doctorul si apoi apasa pe buton. Cred ca mai aveam 5 centimetri si dadeam cu nasul de tavan, atat de sus am sarit. Durerea a fost groaznica. „Hai, inca o seringa de anestezie” Degeaba, durerile la fel de mari, dar nu aveau ce sa-mi faca. Vedeam neclar, ma incapatanam sa nu adorm si mai ales sa nu ma misc in ciuda chinului. Dupa mine, au fost vreo 2 ore pe putin, operatia cica ar fi durat vreo 30-40 de minute cel mult. Cand totul a fost gata, am vrut sa merg asa cum a zis doctorul: pe picioarele mele. Da de unde, am cazut in fund. M-au pus in scaunul cu rotile si m-au dus in salon. Mi-am facut somnul de frumusete (cam chinuita, ca in dreapta aveam perfuzia) si cand m-am trezit, salonul plin de prieteni si familie + multe dulciuri asezate pe noptiera patului meu. Durerile au disparut, nu ma mai simteam rau (eh, nu atat de rau, dar tot eram slabita). Si cam asta a fost. Oricum a fost o experienta tare. Durerile alea, insa, cred ca nu le voi uita niciodata. Ma gandeam ca pe o scara de la 1 la 10, durerile erau undeva intre 8 s 9. Daca ar fi sa plasezi si tu durerea avuta pe o scara de-asta, unde ai plasa-o? Sper sa fiii ok, ai grija de tine!

    Apreciază

      • In cat timp m-am recuperat? Am stat vreo saptamana-o saptamana jumate in spital tmp in care imi administrau perfuzii la ore fixe, dar in rest nu aveam nimic. In afara de sare puteam sa mananc aproape orice. Eram cu pungile cu ciocolata, Haribo si alte dulciuri langa pat. :))

        p.s. Acel „sa fiii” de mai sus, e de fapt doar cu doi i, dar imi fugise degetul pe tasta. :))

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: