la ce visez eu acum in cel mai realist mod posibil


Sunt voluntar la filiala de Cruce Roșie din județul meu de aproape un an, din septembrie mai exact. Am venit la Crucea Roșie cunoscând profundul ei caracter umanitar dar și pentru că are o mare legătură cu medicina, în fine, nu chiar, ci mai degrabă așa aveam impresia. Din septembrie până acum am făcut și lucruri interesante și de care îmi amintesc cu înduioșare, dar și am pierdut vremea în cel mai hal fără de hal. În fine, de vineri am fost pusă ca și coordonatoare pe departamentul social (cel pe care mi-l doream), asta însemnând că acum nu mai e ca înainte, anume eu să propun ceva sau să aștept o idee interesantă de la coordonator și să fiu lovită de indiferență și ignoranță, ci acum eu am abilitatea de a pune în aplicare ideile mele și ale altora. Cu puțină muncă, ce-i drept, dar am multă dăruire, deci prima parte se anulează într-un mod plăcut.

Ceea ce am dezvoltat până acum în minte sună așa:

Aș dori ca, o dată ce începe școala, să începem un fel de proiect prin care să mergem la orfelinate, case de copii, case de tip familial, etc., constant, cam de două ori pe săptămână, și să îi ajutăm la… lecții, la desenat, la cântat, la citit… E vorba că în Crucea Roșie sunt voluntari deștepți și talentați, așa că am putea foarte ușor să ajutăm un copil de clasa a 3-a la matematică, pe unul un pic mai mare să învețe la istorie, să citim povești iar cei talentați să picteze împreună cu picii defavorizați. I-am ajuta, i-am ajuta pentru că toată lumea are la un moment dat nevoie de ajutor, dar nimeni nu a avut răbdarea și dăruirea să i-l acorde. Le-am deschide noi orizonturi. Atât fiind buni la școală și deschizându-li-se astfel drumuri noi, atât ca dezvoltare a creativității și imaginației, cât și ca având în noi niște prieteni.

Și, dacă îmi veți ierta îndrăzneala de a privi un pic mai departe, imaginația mă poartă câteva luni mai încolo, poate în 2012, când nu numai noi, din Crucea Roșie, ci și lumea din licee, elevi de la a 9-a până în anii terminal, se vor înscrie pe o listă și vor spune că „Eu sunt bun la mate”, „Eu sunt bun la engleză”, și, cel mai important, „vreau să îi ajut pe acei copii”. Căci noi putem, într-un mod relativ atât de simplu, să o facem. Putem schimba vieți cu asta.

Asta cred eu.

Mâine o să vorbim cu directorul filialei noastre și voi prezenta ideea. Și sper să prindă rădăcini și să găsesc măcar jumătate din însuflețirea pe care o am eu și în ceilalți colegi de-ai mei, voluntari.

3 păreri la “la ce visez eu acum in cel mai realist mod posibil

  1. pui mic si scump, eu te citesc mereu de mai bine de un an si imi place cum gandesti si cat de frumos scrii. Iti doresc din tot sufletul sa realizezi ce iti propui si sper la fel de mult ca nu iti vei schimba atitudinea si ca nu iti vei pierde entuziasmul. Sa te gandesti mereu la cei defavorizati de soarta si sa lupti pentru a le infrumuseta viata, cat de putin. Mult succes in proiectele pe care le vei propune! Sa ne tii la curent.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: