Toamna mea incepe


Când e spre înserate și plouă mărunt și rece și cerul e învolburat, pe șoselele umede și pe parbrizele mașinilor se reflectă culorile becurilor de la semafor sau a celor de pe stâlpii de iluminat. Și atunci albastrul și roșul și portocaliul se mixează într-un fel de ilustrație, iar muzica de la radio se nimerește să fie deosebit de bună, ca de exemplu cea care se dădea la radio guerilla acum doi ani sau kanye west când cânta streetlights sau chiar și alții ce nu sună a mr saxobeat sau keep my body pumping. Ca să înțelegeți, se crează un amestec perfect între culori și muzică, un fel de amestec care nu ar fi posibil dacă nu ar ploua și dacă nu ar fi toamnă.

Atunci îmi place să stau și să mă uit la stropii contopiți cu culori aprinse și domoliți de seară de pe geamurile mașinii și în mintea mea apar tot felul de gânduri, cum ar fi acela de suspendare în timp. Cred că știi la ce mă refer, toți oamenii au momente în care timpul li se pare că se oprește în loc și adulmecă în sufletul lor amintiri și conversații și dorințe, cum ar fi aceea ca tot ce e bun în viața ta să nu se disipe, iar unele momente să dureze un pic mai mult. Ca să fiu mai explicită, tipul ala, Lil Wayne are niște versuri super în melodia How to love: „you had a lot of moments that didn’t last forever”. God damn it, câteodată am impresia că viaţa me

a e o adunătură de bagaje de-ale mele

trântite şi aruncate de alţii ca şi când ar fi defecte, făcându-ți în inimă un loc ce seamănă cu o pătură cusută cu zeci de petice. În fine, lucrul mişto la tabloul pe care îl descriu încă de la începutul postului e că, posibil, de la ploaia ce pătrunde dincolo de geamuri, în carnea ta, apare o speranţă mocnind liniştită; speranța că totul, că oamenii, că ce e între ei, între noi, va dura mai mult, și dorește din tot sufletul să se îndrepte spre infinit. Speranța aceea te face să fii sigur că binele ce e acum va continua să fie tot bine, iar lucrurile rele, nesiguranţa dintre noi, urâţenia, devin tot mai şterse, mai inofensive. Cred că fizica ar explica asta prin diluare, dar nu sunt sigură.

Şi nu ştiu cum se face, dar culorile devin mai intense când plouă. Aşa cum ar trebui să devină şi sentimentele noastre. La urma urmei, am avut o vară în care sentimentele au avut toată libertatea să fie răzleţe, nestatornice şi fade, și va urma o iarnă în care vom putea fi reci şi fără inimă şi speriaţi de „a simţi”, iar atunci vom putea da vina pe vreme.

4 păreri la “Toamna mea incepe

    • =)) esti cel mai funny. Dar stii si tu ca nu m-am referit numai la culorile de la semafor, ca si de la alea de la stalpii de iluminat. But still couldn’t help myself and laughed.

      Apreciază

  1. i know exactly what are you talking about :) tot in legatura cu toamna, imi place senzatia pe care o am cand ma trezesc dimineata, vad ca afara ploua si e cenusiu, iar in pat totul pare asa de cald si linistitor (si nu trebe sa merg la scoala, of course).
    toamna e frumoasa pentru cine stie sa observe asta.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: