Coplesit


În mine am lipite petice, de sub care ies, într-o dulce violență, razele universurilor pe care le-am închis în mine. Am dorit să le păstrez tăcute și să le ignor.
Pentru că mă ard.
Iar acum, văpăi cosmice nu mai scapă doar din crăpăturile peticelor, ci se comportă ca și când leucoplastul pe care l-am pus peste ele a devenit transparent.
Și nu știu dacă e bine sau rău :(. Cei „mari” și „atotcunoscători” ar spune probabil că nu, dar eu sunt un univers ce poartă în el mai multe universuri, şi cândva o să fie doar dragoste şi lumină, nu găuri negre.

N-aţi înţeles nimic, probabil, dar eu m-am eliberat :).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: