18 ani – Paris :)


Post scris dupa 2 ani jumatate. Chiar daca e prea tarziu, nu vreau sa mai uit.

Cel mai frumos cadou pe care mi l-au facut ai mei de ziua mea a fost exact cel pe care mi l-am dorit – sa implinesc 18 ani la Paris. Mama trebuind sa stea acasa cu Tudor cel mic, am fost insotita de binevoitorul meu tata (el se afla pentru prima oara in Paris).
Am absentat de la scoala si am petrecut 5 (sau 6?) zile in orasul pe care eu il simteam ca fiind cel ce imi apartine, cel ce e cel mai apropiat de sinele meu, asa cum era el la 17 ani, destul de romantic si visator.
Am ales sa ma cazez in cartierul Saint Germain dupa ce m-am documentat prin ghiduri turistice si pe internet si am aflat ca e un cartier tare artistic – deci pe sufletul meu. Am stat la Hotel Buci (****) – da, stiu ca are un nume dubios, pe o straduta exact specific pariziana, cu o camera mica (cum e specific acolo), extrem extrem de eleganta si frumoasa, tapetata roial, cu fereastra ce da exact in strada pariziana din Saint Germain, cu un magazin vizavi unde aduc comerciantii produse proaspete (nu am mai stat de atunci niciunde asa frumos).
Cand am ajuns la hotel, pe 25, l-am lasat pe tata sa se odihneasca cu un somn de amiaz, iar eu am luat-o la picior cu tot entuziasmul din lume. Stiu ca am batut cartierul si am ajuns chiar la universitatea Bel Arte (cati mari artisti trebuie sa fi trecut pe acolo) si, habar n-am daca doar in imaginatia mea sau nu, am ajuns la Senna. Mi-am dat seama ca sunt cam departe, asa ca m-am intors in zona aproape de hotelul meu, pe lungul bulevard, unde am remarcat un SH Parizian ce mi-a atras atentia, Tommy Hilfiger, terase precum Les Deux Magots (unde venea Hemingway) si Sephora. Stiu ca vorbeam cu mama la telefon si ea ma incuraja sa ma plimb sa vad, ca tata poate nu are chef asa de umblat. In Sephora am vazut paleta Naked de machiaj, iar eu habar dar habar n-am ce e cu machiajul, dar mi se parea ca e scumpa si de calitate. Stiu ca am stat mult timp sa ma gandesc daca sa o cumpar sau nu, dar apoi mi-am zis ca e ziua mea, sa-mi iau acest cadou. M-am intors apoi dupa tata, care se trezise, si ne-am plimbat in proximitatea hotelului, perfect aleasa, cred eu, de mine. Stiu ca am vazut o florarie de unde mi-am dorit, iar tata mi-a cumparat, trandafiri – mi-am dorit ca la 12, de ziua mea, sa am flori :). Sa nu uit! Am mancat la un restaurant inghesuit (asa e in Paris, e spatiu foarte putin la masa). Mi-am comandat un Croque Madame sau Monsieur, cu cartofi prajiti, si tin minte pana mor sosul Dijon (am intrebat chelnerul) de mustar. A fost prima impresie culinara din Paris remarcabila. Un deliciu. Stiu ca in acea zi m-am culcat pe la 11, am fost extenuata, nici nu am stat sa vorbesc cu prietenul meu la miezul noptii (nu mai stiu anume cand am citit felicitarea foarte frumoasa de la el). Cred ca am avut o stare ciudata, dar bine ca nu imi mai amintesc.
Ziua de 26 februarie – chiar de ziua mea! a fost singura zi fara frig si cu soare primavaratic din cele cate am stat in Paris. Stiu ca mi-am ales hainele cu grija, sa fiu, dupa parerea mea, imbracata frumos :) Mi-am luat camasa noua si delicata de la Zara, o fusta (ceea ce se intampla rar), paltonul de la Massimo Dutti, aveam la gat lantisorul de la V cu fluturas. M-am si machiat cu paleta Naked, stiu ca aveam la ochi un fel de sclipici roz, tare dragut. M-am simtit, din capatul zilei, deosebit! Am luat micul dejun la Paul, ce era pe strada noastra, specific frantuzesc. Croissannt, ciocolata calda, suc de portocale proaspat, ceva patiserii. As french as possible!
De ziua mea imi programasem sa vizitez muzeul unde se afla (dupa cunostintele mele de atunci) expuse cele mai multe tablouri de pictorul meu preferat de la 18 ani – Monet. Asa ca am stat la coada nu prea mare si am intrat in muzeul ce a fost mai demult o gara – Musee d’Orsay. Mi-a facut tata multe poze, stiu ca am vrut sa surprind arhitectura de veche gara, deosebita, a muzeului. Dupa ce am avut acest moment fin cultural, ne-am plimbat pe podul cu lacate prinse de indragostiti (aici m-am gandit la V, care s-a intors dupa 1 an si a pus un lacat pentru noi acolo). Am facut pe pod niste poze care mie mi s-au parut frumoase. Am ratacit apoi pe niste strazi la intamplare, si am dat de Panteon si de Laduree, cea mai eleganta cofetarie Laduree vazuta vreodata de mine, pe doua etaje, cu marmura, cu cadrane aurii roiale… aici am oprit sa ne delectam cu o prajitura, daca tort de ziua mea tot nu am avut :). Stiu ca mi-am ales ceva ce avea crema de trandafiri (??) si un fel de biscuite ca la Pavlova. In continuarea ratacirilor noastre, observ pe o strada vreo 15 oameni stransi in fata unei porti, cu telefoanele scoase sa faca o poza. M-am oprit si eu, gandindu-ma ca cine stie ce celebritate din lumea modei vad ei si eu nu cunosc. La poarta un Mercedes de ultima clasa, negru. Zic sa intreb pe cineva care e motivul entuziasmarii oamenilor. Intreb pe franceza cred, si primesc raspunsul ‘C’est le president Francois Hollande’. OMG, in masina de la 2 metri in fata mea e taman presedintele Frantei! Taman de ziua mea! Ma simt super incantata si o sun pe mama mea. Cand colo, imi raspunde pe franceza cineva. Inchid. Mai sun o data. Aceeasi persoana, imi cer scuze cum pot. E clar, toata zona e bruiata de serviciile secrete. Cred ca am crezut teoria asta cateva ore pana sa ma prind ca de fapt nu formam prefixul de Romania si de aceea sunam un om cu acelasi numar ca mama, insa francez, evident. Ma mai plimb pe Champs Elysses si gasesc la Zara un pulover foarte french like negru, cu niste pauni albastri desenati. Devine cardiganul meu preferat (furat periodic de mama mea, motiv pentru care acum nu stiu unde a disparut).
Stiu ca in plimbarile de dinainte cu o zi prin cartierul Saint Germain am remarcat un restaurant decorat cu alb, foarte frumos, unde am visat sa avem o cina eleganta de ziua mea. Asa ca m-am dus cu tata acolo, nici nu stiu cum l-am gasit. Stiu ca era cam scumpa mancarea, dar tata a spus ca doar e ziua mea, si mi-am comandat ceva cocos inabusit si desert. Mancarea nu a fost foarte buna, dar ambianta a fost eleganta si deosebita.
In zilele ce urmeaza avem deosebita placere sa cinam la un restaurant aflat vizavi de cel unde am cinat de ziua mea, unde am observat extrem de multi oameni la coada ce tinea pana in afara restaurantului. Ne-am reintors evident curiosi, caci am aflat ca oamenii stateau afara pentru mancare, si nu pentru vreo celebritate aflata inauntru. Nu mai stiu cum se numeste localul, insa se servea doar un singur fel – friptura de vitel cu un sos verde cu aspect ciudat, cu garnitura de cartofi prajiti. A fost singura data cand mi-a placut vita. Si Doamne, cat de tare mi-a placut. Am ramas marcata de cat de buna a fost carnea, sosul, cartofii. Daca o sa ma intorc vreodata la a manca carne, o sa ma reintorc si in locul asta.
In zilele ce au urmat ne-am plimbat prin Musee de Louvre. A durat foarte mult, ne-au durut picioarele. La magazinul de suveniruri de la muzeu am gasit tot felul de lucruri nekitchoase si creative, si le-am cumparat prietenilor mei turnuri eiffel cu magnet pentru fotografii, iar eu mi-am irosit 60$ pe un aparat foto cat un breloc de mic care promitea poze lomo like, de care m-am plictisit in 2 zile :( Nu mai dau banii niciodata pe prostii!!! Am mai vazut Place de la Concorde, Centre Pompidou, les Jardins de Louxembourg, hoteluri grandioase cu valet, Le Meurice, Grand Vendome, strazi cu magazine de lux… A fost friguros si tata nu avea decat o geaca de piele, asa ca a mancat atata de mult frig saracutul, ca a ramas traumatizat. Stiu ca ne uitam dupa palarii, sa luam una sa ii mai pazeasca capul de frig, si ne imaginam cum ar arata cu palarie de cowboy sau de mafiot. Frumos a fost cand am repozat in jurul Turnului Eiffel (am luat un mic dejun la un restaurant de langa, ceva omleta). Am trecut pe pod unde erau celebrii romani cu Alba Neagra ce fraiereau turistii. In cele din urma tata s-a oprit la o cafenea din piata Trocadero, sa isi faca siesta si sa se bucure de o cafea in centrul Parisului. In acest timp eu am mers in imprejurimi si am cumparat niste vederi (cred ca am cautat una alb negru cu indragosititi, ca sa ii trimit lui V).
Cred ca am mai avut ceva dispute cu tata, dar nu mai stiu de ce. Am simtit aerul Parisului, in special datorita locatiei unde am fost cazati. La una din Creperiile din Saint Germaine ne-am comandat clatite, ca doar suntem in Paris, trebuie sa fie minunate! Ca o exploratoare ce ma cred, am comandat cea cu denumirea pe care nu o cunosc, cu credinta ca e cea mai deosebita/ce nu am intalnit in Romania. Din pacate, cuvantul acela insemna ‘frisca’, asa ca am primit o banala clatita cu frisca :(. Lui tata tin minte ca i-a placut Notre Dame. In acea zi m-am intors la magazinul pe care l-am ochit prima oara cand am venit in Paris (click aici) ce avea in vitrina fulare cu Harry Potter. Am visat sa ma reintorc aici! Si le-am gasit! Doua fulare cu Ochi de Soim :). De pe malul Senei de la un vanzator ambulant varstnic am cumparat si 2 volume de Harry Potter in franceza, pentru cand voi avea chef sa invat franceza, sa citesc ceva placut.
Am remarcat eleganta femeilor. Pe cand noi muream de frig, ele treceau intr-un simplu si rafinat palton, cu bratul dezgolit, ce tinea o tigara. Nu aveau o frumusete ravisanta, insa stilul lor simplu si plin de gust le facea sa para distinse.
Ca sa inchei preecum o compunere de clasa a 4-a, marturisesc cu sinceritate si simplitate ca a fost o experienta de care sa imi amintesc toata viata – majoratul meu, la Paris.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: