2015 resolution


Dragă 2014,
Ai fost un an care m-a făcut să mi se taie respirația, ai fost nu doar blând cât și mi-ai dat impresia că sunt cea mai norocoasă fată din lume pentru viața-mi, cu toate imperfectă.

I felt blessed too many times încât mi-e rușine pentru abundența pe care mi-ai oferit-o mie, de parcă aș merita-o.

Nu vreau să fiu un om nou, Doamne ferește, cu anul nou… Dar am niște gânduri de așternut…

In 2015…

1. Să călătoresc.
Pentru că ne-a fost dată atâta diversitate și frumusețe în jur, încât ar fi o blasfemie să nu mă bucur de ea. Așa că pe skyscanner am dat destinația: oriunde. Și sunt pregătită, pe cât mai ieftin posibil, să mă urc în avion și să văd lumea. Mai rămâne de liniștit mama care crede că orice pas aș face cineva mă va fura și alte scenarii de filme horror :)).
Musai de văzut: Londra, Lisabona, Malmo.
Ar fi extraordinar să ajung și-n Asia. Visez la Vietnam, dar ăsta e un plan prea îndrăzneț.
Cu 84 de lei wizzair cu club card poți ajunge la Londra. Cu 54 in perioada potrivită la Geneva. Banii ăștia sunt neinsemnati, încât te poti urca in avion, vezi Geneva, stai un pic și te întorci… CÂT de extraordinar e???

2. Să nu mai pun la inimă.
Mi-am petrecut multe zile de liceu cu inima amară și analizând și plângându-mă că de ce nu sunt sunată, de ce nu vine xyz la mine, de ce s-au răcit relațiile, de ce ne cunoaștem de atâta timp dar nu-mi poți împărtăsi un lucru personal despre tine (in afara de ce ai putea posta pe facebook)? Făceam baby steps ca primi pași și nu primeam nimic (sau doar prea puțin în schimb). Lucrurile până la urmă s-au mai înseninat și oricum amărăciunea mea nu a contribuit cu nimic la asta, a fost pur și simplu o experiență negativă. Așa că vreau să nu mai pun la inimă ce fac (sau nu fac) alții pentru mine, fiecare are viața și prioritățile lui, nimeni nu se gândește dinadins cum să-mi facă mie rău.

3. Să nu susțin cu toată puterea ceva.
Știți oamenii ăia ce vorbesc foarte siguri ceva și-ți explică ei, frate, cum stă treaba cu tot? Mi-ar fi silă să fiu așa și sper să nu fiu așa. Vreau să iau lucrurile atât de neutru încât să caut logica și să încerc să mă apropriu de ceva ce pare a fi adevăr, conștientă însă fiind că adevărul absolut nu există.

4. Să nu-mi trăiesc viața după cum vrea societatea.
wow, so much anarchy, such rebel!
asta îi ușor când ești un adolescent răzvrătit, dar cu cât devii adult cu atât ai fi mai inadaptat dacă ai respecta ce am zis eu mai sus. Dar la naiba cu toate. Dacă faci doar ce te-a invățat familia și trăiești mereu cu frica că ce o să zică vecina de la bloc și neamurile îndepărtate… cred că ai toate premisele să duci o viață la xerox. Zic asta din propria experiență de om ce se raportează absurd la toate posibilitățile de a fi judecată. Acum trei săptămâni mi-am luat inima în dinți și mi-am vopsit permanent părul dark green. Și mă simt extraordinar. So i shall continue!

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/e9b/15050872/files/2014/12/img_3208.jpg

5. Să capăt încredere în mine.
Știu că vorbesc uneori de zici că eu tai și spânzur, dar in realitate sunt o persoană anxioasă ce crede că are bipolaritate nediagnosticată încă. Devin iritabila f ușor, mă sperie mulțimile, nu suport când distanța fizică dintre mine și alti oameni e mică, și am impresia că niciodată nu o să pot dezvolta o relație normală și sănătoasă cu cineva, mai ales să fiu și apreciată. Aceștia sunt monștrii mei. Nu le dau mereu importanță, dar ei ies de sub pat și umbresc ceea ce sunt eu. Sper ca anul ăsta să mai anihilez din ei.

6. Să nu uit de blândețe.
Asta e greu. Dar cred că pot reuși, dacă mă gândesc că totul e relativ. Ceea ce e stresant pentru tine, poate e 1/1000 din ce viata stresanta duce altcineva. Pentru ca stresul, suferinta, si alte caracteristici ale vietii, sunt relative de la om la om. Și când ceva nu e bătut în cuie pentru întreaga umanitate, trebuie să acord fiecăruia înțelegere și compasiune, după felul său. Mai demult am scris un articol cu titlul; ‘la ușa omului blând bate și Dumnezeu’. I shall re-read it.

7. Să-mi dau seama dacă e bine sau nu să nu-mi placă de cam nimeni.
Când întâlnesc un om nou, plec de la premisa că nu-mi place. Cred că e un sistem de auto-apărare care vrea să mă scoată mereu în situația de win. Și cu oamenii deja cunoscuți… Pfai, păi aș putea zice că nu-mi place de (aproape, sa nu exagerez) nimeni. O fi bine? Too much hate?

8. Să-mi dau seama cum să împărtășesc iubirea.
Unora le e destul de lesne să devina lipicioși și all positive stuff sharing și doar lugu lugub și complimente și iubire. Mie simt că-mi dă cineva un ciocan peste degete dacă vreau să fiu toată soare zâmbitor cu inimi. Nu mă simt eu la modul firesc făcând asta. Dar cum totuși pot să arăt celor ce mi-s dragi că, deși îmi displace 99.9% din populație, ei sunt acolo pe lista de ‘i appreciate you’? Nu-s bună nici să sun atât de frecvent cât să leg ceva, nici să vin și să caut, nici să scriu, nici să vorbesc, nici să iubesc. I am totally dull. Dar dragi oameni, dacă din când în când primiți cel mai mic semn de la mine, să știți că momentan ăsta e cel mai puternic semn de iubire de la mine și chiar dacă e neînsemnat, it takes a great struggle for me. Anul ăsta sper să găsesc o soluție.

9. Să nu exagerez în apreciere/ură.
Ca și punctul 3. Un om nu e bun sau rău. El are momente când prin comportament dă dovadă de bunătate sau răutate. Să iau lucrurile cum sunt, nu să fabulez eu, că-i periculos.

10. Nu neaparat echilibru.
Am timp destul cât o să fiu adult să fiu echilibrată cu viața mea. Acuma îi timpul cât încă mai pot avea experiențe un pic extreme ca să simt adrenalina și pulsul vieții și alte nebunii dintr-astea ce le tot râvnește sufletu-mi rebel.

11. Dar zen,
Pentru că it makes me healthy. Mentally. Nu mă mai simt bipolară când sunt zen și e extraordinar de bine.

Acestea in mare. Mai trebuie să adaug de mers la concerte, care sunt aproape apogeul trairilor mele. Anul trecut am vazut Placebo, bastille, the national, tom odell. Minunății fericitoare!!
In 2015 fac 20 de ani și nu cred că există ceva care să mă reprezinte mai puțin decât vârsta asta. La 20 clar ti-e gata adolescenta, si esti un fel de matur habar n-am, o varză ciudată de om. O să văd eu.
Mulțumesc Doamne pentru 2014. Am toate motivele din lume să-ți multumesc.

Fiecare an care vine la mine e mai frumos ca celălalt, așa că la mulți ani!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: