dintr-odata, dor de generala


Unul din motivele pentru care încă scriu eu aici e ca să nu uit. Nu scriu ca să modific părerea nimănui, nici ca să dovedesc ceva. Nu scriu ca să mă citească globul întreg, ba chiar m-aș simți prost dacă ar face-o… chiar nu aveți de ce să citiți balivernele mele. Sunt vulnerabilă prin asta, dar nu mă reține de la a fi eu însămi. Scriu mai și mai ales ca să nu uit ce am crezut, simțit și gândit la un moment dat al existenței mele.

Acum e undeva prin aprilie și am citit o știre despre niște copii de 15 ani de la mine din oraș pe care i-a dus ambulanța că s-au simțit prea rău de la etnobotanice. Și mi-a trecut prin minte și s-a dus ca un curent și în suflet gândul de cum eram eu la  15 ani.

Așa că ce mă doare azi e un dor după gimnaziu. Nu l-am mai simțit niciodată până azi.

Viața mea în gimnaziu poate fi divizată în două părți: momentele când eram la școală și cele când eram acasă. Dacă cineva consideră că dascălii sunt ceva irelevant în viață, uite aici e dovada că Universul creat de ei e aproape tot universul nostru la vârsta aia, deci sunt mai mult decât importanți. Și la „Mihai Eminescu” mi s-a desfășurat deci viața.

Acolo m-am simțit întâia oară în viață deșteaptă. Asta e ceva! Am simțit că părinții mei au de ce să fie mulțumiți de mine și că nu le fac probleme ( exceptând clasa a 5-a, când am fost rebelă și m-am îndrăgostit de cel mai rebel băiat din școală, și a mei au fost disperați :)) ).

Oamenii de acolo mă făceau să simt că am un creier bun. Mergeam la nișcaeva concursuri la mate, română, franceză. La sfârșit ne dădea diplome la careu în curtea școlii. Am fost un om irelevant pentru excelența academică a școlii, dar nu m-am simțit niciodată proastă sau irelevantă. Eram încurajată. Se purtau frumos profesorii, sau habar n-am de ce, dar am rămas cu impresia după atâta timp că nu mă disprețuiau sau desconsiderau, și ăsta e un lucru tare important pentru sănătatea mentală a unui copil/puber/nu chiar adolescent. La pregătiri la mate l-am întâlnit pe prietenul meu de acum. El era genial la mate și făcea cele mai amuzante glume. Mi-a plăcut de el de atunci și îl priveam ca ceva intangibil și îl ridicam la un rang de semi-zeu. Acolo mai eram și 2-3 oameni care ne înțelegeam foarte bine și pe care îi numeam cei mai buni prieteni, dar cu anii lucrurile s-au dus naibii. În pauze dădeam ture în curtea școlii, poate poate ieșeau și oamenii care-mi erau simpatici și mai schimbam două vorbe. Despre ce vorbeam, nu știu… despre olimpicii de la mate, clipuri pe youtube, lucruri din terra magazin? Nu mai pot să îmi amintesc azi. Era primăvară și ieșeam în tricou și sacou cu cravată galbenă afară și era cumva totul armonios prin faptul că nu era nimic complicat. Sau așa văd eu lucrurile acum.

Sunt prea încărcată emoțional să termin articolul acesta și nu-mi găsesc cuvintele potrivite. Dar simt că a fost o primăvară veșnică în acea perioadă a vieții. Și acolo am cunoscut un profesor pe care îl respect așa de mult încât mi-e și rușine uneori să îl întâlnesc pe stradă sau să îi adresez două vorbe. Genul acela de respect copleșitor și infinit. Simt acum că îi pot dedica faptul că, la 20 de ani, când nu mi-au mai rămas din trecut decât niște vagi amintiri, datorită lui amintirea mea e una de primăvară și de copil care, chiar dacă să fim sinceri nu a fost excelent, a fost făcut să se simtă ca și când ar face parte din categoria ălora cu minte bună.  Și bată-l să-l bată cerc de mate, fără el probabil că nu l-aș fi cunoscut pe V și azi viața mea ar fi fost lipsită de mai multe amintiri frumoase decât ar putea un om norocos să își imagineze vreodată că poate avea.

O părere la “dintr-odata, dor de generala

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: