A tine nespusa iubirea, sau Cum a fost ziua 2 de UNTOLD


Pana pe dupamasa m-am mai perindat prin Cluj, pe de o parte pentru ca plouase de dimineata de amiaz si m-am gandit ca hamacele din Parcul Central s-au udat, si pe de alta parte pentru ca ieri cam vazusem tot ce au pregatit cei de la UNTOLD in Parc si nu prea mai aveam ce face nou.

Am intalnit multi tineri ratacind si ei pe strazile Clujului. Deja mie mi se pare mic orasul, dar daca am rabdare, inca pot rataci  pe stradute laturalnice si sa gasesc cladiri cu farmec aparte.

IMG_6155

Intre Piata Muzeului si intrarea in Parc la UNTOLD, am gasit pe o straduta laturalnica ceva prajiturie ce vindea un fel de briose foarte mici. Aratau foarte bine si am zis ca sa incerc, desi sunt obisnuita cu briose uscate, nu tocmai apetisante. Ei bine, astea au fost dementiale. Blatul a fost mega pufos si moale si delicios. Au avut si ceva cosulete cu unt de arahide si sare, a fost ceva mic dar a fost exact intruchiparea – esentele tari se tin in sticlutele mici -.

11830195_1171651719518489_1104842306_n

Pe la 6 am intrat in incinta UNTOLD. 2 concerte ma interesau azi: Subcarpati si Avicii. Irina si Teo mi-au recomandat ieri niste paste de la Food Court care cica sunt foarte multe, foarte ieftine si foarte bune. Intr-adevar, la Capricii si Delicii am gasit aceste Penne Arabiate. Au costat 10 lei (cred ca e singurul fel de mancare asa ieftin de la Food Court). Au fost chiar chiar bune.

11801994_1171653502851644_1924526275_n

Am dat si de Razvan de la Razvanarie, un tip cu o poveste misto dincolo de clatitele cu dulceturi naturale pe care le face. Stiu ca am fost o data la clatitaria lui de langa Central si ne-a povestit cum el singur cauta si cumpara de la tarani fructele din care face dulceturile. Venea chiar dupa o zi de munca care incepuse undeva la ora 4 dimineata, pregatind o comanda cum nu se astepta nici el de mare, pentru inceput. Pare un tip modest si de treaba, asa ca sper sa ii mearga bine afacerea! This is him on duty:

IMG_6179

Am dorit mult inca de dinainte sa vin la festival sa ma intalnesc cu Ana. Am cunoscut-o in aprilie 2013, la Arad, la Olimpiada de germana, si a fost pentru mine unul dintre oamenii aceia putini care te impresioneaza prin ei insisi.

Am fost curioasa care e povestea ei si a lui Alex, ca un cuplu.

IMG_6189

Am aflat ca iubirea nu trebuie dezvaluita asa din prima, ca rabdarea e de partea a doi oameni ce rezoneaza unul cu celalat. Ca nimic nu e intamplator, si mici lucruri care se potrivesc alcatuiesc un fel de tablou in care protagonistii se gasesc de mana, cu certitudinea ca sunt predestinati.

IMG_6192

Ana e genul de om care are un zambet urias si coplesitor si te reconforteaza asa mai ales cand esti anxios si nu stii cum sa vorbesti cu oamenii – ea iti zambeste sincer si larg si stii ca e ok. Asa ca nu mare mi-ar fost mirarea ca si lui Alex i-a placut mult de ea, si a asteptat 2 luni pana sa prinda curaj sa interactioneze un pic. Cred ca traim intr-o era in care totul vrem ACUM – acum sa ne placa cineva, acum sa mergem intr-o excursie nustiu unde, acum sa se intample ce vrem, altfel ne pierdem interesul. Asa ca asteptarea lor de 2 luni e usor atipica intr-o lume atat de grabita, ceea ce ii da un mare farmec atemporal.

IMG_6216

Ana si Alex stau sub semnul coincidentelor. S-au cunoscut prin intermediul matusii lui Alex, care i-a fost profesoara de germana la Ana (evident ca a indragit-o, who wouldn’t). Matusa lui Alex e casatorita cu unchiul lui, care e farmacist. Alex va da la anul la farmacie, iar Ana va merge in Munchen la facultate, cu gandul sa se intoarca sa predea germana la liceul de la care a plecat. Ziua lor e la doar 5 zile distanta. Sunt amandoi atat calmi, cat si explozivi, so they make a good match. Mie imi pareau doi tineri bucurosi sa se gaseasca unul pe celalalt, fericiti sa se aiba cat mai aproape si profitand cu indarjirea unui indragostit ce primeste un ultimatum fatidic, de ultimele luni de vacanta pana cand Ana va pleca in Germania.

Am rezonat cu acest lucru, avand in vedere ca si Valentin e in Londra la facultate, asa ca distanta mi-a devenit un dusman pe care trebuie usor usor sa il poftesc in casa mea si sa ma obisnuiesc cu prezenta lui infama.

A trebuit sa ma despart de cei doi. Sper sa ii mai revad tot asa, bucurosi unul cu altul.

M-am revazut apoi cu un coleg de la facultate, partenerul meu de mergem-la-Electric Castle-chiar-daca-avem-biochimie-examen-luni. Am dansat putin pe Gentleman apoi am fugit in Parcul Central sa prind Luna Amara. Din pacate, Luna Amara incepuse cu 20 de minute mai repede decat a fost prevazut programul, si s-a terminat cu 30 de minute mai repede decat trebuia. Asa ca pana sa ajung eu acolo, concertul era gata. Too bad.

IMG_6226

M-am dus apoi la Subcarpati. Stadionul era plin. Spre marea marea marea mea rusine, a fost primul concert cu Subcarpati si singura interactiune de pana atunci cu trupa (in afara de melodia aia ce o punea Dj Raresh la majorate in Alba). A fost demential. Daca e vreun profesionist pe aici sa imi spuna ce fel de gen abordeaza trupa asta… mie mi s-a parut ceva super eclectic, un rap folcloric electronic. In fata mea se sopteste ca solista are 19-20 de ani. Ma intreb cum e sa ai varsta asta si sa priveste un stadion intreg in delir, aclamandu-te. Cred ca e un sentiment cool. I’ll never know. :)). De acum incolo voi asculta Subcarpati (abia apuc sa ajung acasa si sa am net bun, nu sa stau la o pizzerie cu 32 de lei pizza quatro fromaggi dar cu wifi, ca acum :( ).

Dupa subcarpati m-am retras cu o prietena (i know you’re reading this) pe deal si ne-am mai turnat sufletul unei alteia. Ne-am strans apoi mai multi si ne-am dus la Avicii.

IMG_6354

Am stat cam in spate, ceea ce pentru mine e foarte dezamagitor. Parca daca nu sunt in maxim primele 20 de randuri, sa-mi virbreze si inima din cauza boxelor, nu simt ca merg la un concert. Plus ca in dreapta mea era o tipa pe fata careia se citea intrebarea „de ce naiba am venit aici cand puteam sa stau sa ma uit pe youtube”. Parea extrem de plictisita, si se uita pe facebook in timpul concertului. A fost in total contrast cu tipii astia ce s-au catarat pe schela sa ii vada  (1 avic, 2 avicii) il vada de la acelasi nivel pe Avicii. Sunt eroii mei. Tipul cu tricou negru are niste skilluri de super catarator. Nu il cunosc, dar sigur e genul acela de tanar nonconformist si cool.

Dupa ‘Wake me up’ m-am dus la culcare.

Astept ziua de sambata, preferata mea ca lineup. O sa ma duc de data asta printre primele randuri, si imi doresc sa le fac pozele mele personale artistilor.

Povestea continua.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: