Mi-au schimbat viata, si niciodata nu voi afla daca in bine sau rau


Kyle Thompson Photography

In viata mea au existat doua momente majore de la care viata mea si-a schimbat macazul.

Prima oara, acum multa vreme, avusesem in anturaj persoane ipocrite. Genul acela de ne intalneam cu o persoana pe strada, ipocritul ii spunea „ce bine iti sta tunsa asa”, iar apoi cand ne desparteam de acea persoana, incepea sa rada batjocoritor ca „ii sta oribil”. Asta e un exemplu minor. Eu am fost cam toata viata mea super naiva si cateodata exagerat de inocenta, si ma afecta comportamentul asta de a gandi in ascuns ceva si a zice opusul, cu scopul vadit de a obtine aprecierea care se cuvine unui om care il face pe altul sa se simta magulit. M-a afectat asa tare, ca mi-am jurat cu toata taria ca TOATE actiunile si toate vorbele mele sa fie numai in conformitate cu ce simt si ce cred. Si in mare mare proportie, asta si fac. Faptul ca unii oameni sunt mai sensibili la critici este un pacat, din punctul meu de vedere. O data cu maturizarea si acceptare onesta a propriei persoane, cred ca orice om devine mai puternic si capabil sa treaca peste faptul ca nu tot ce intreprinde merita aplaudat, apreciat sau tolerat, si sa se detaseze de la stadiul de domnisoara complexata si sensibiluta. Cred ca nu am ganduri atat de rele indreptate asupra nimanui incat sinceritatea sa taie in carne vie, sa destrame suflete sensibile, fiinte diafane, fragile ca un bibelou de portelan.

A doua experienta traumatizanta e prea recenta si nu stiu daca i-am invatat pe deplin lectia, but there it goes… consumul meu psihic si sufletesc pentru sentimente ce nu aveau reciprocitate. Investing love si fiind disperat ca nu primesti. Si aici fluxul emotiv e invariabil acelasi: iubire, atasament, disperare, frustrare, te intorci impotriva persoanei, cautand sa te detasezi incerci sentimentul opus primului… pana cand in final sa ajungi la acceptare, ca asta e, ca sunt doar lucruri temporare, si nu toata lumea ii asa paranoica ca mine oricum. Si asa cred ca am devenit eu mai detasata asa si nu cheltui energia in a uri pasional pe aproape nimeni, chiar ii mult prea multa energie investita in ceva mult prea inutil. Exceptia ar fi daca am evidente concrete si daca am fost super-ranita-afectata-distrusa de ceva, incat sa raman cu sechele. Asta este, fiecare are un calcai al lui Ahile.

Nici nu iubesc, nici nu urasc gratuit. Imi place si-mi displace ceva cu usurinta si acceptarea ca sunt banalitati ce  in viata mea  nu au semnficatie, probabi, pana la proba contrarie. Oricum ar fi, interesul meu sa impresionez pe cineva ii aproape de zero. Nu sunt disperata si nu simt nevoia de prieteni noi, cei pe care ii am imi sunt mai mult decat perfecti.

As vrea sa o dau in stiinta, evenimente paranormale si teorii despre divinitate si sa zic ca totul e energie, dar nu am cunostintele necesare sa va demonstrez asta, mai mult decat ca asa simt eu, ca totul e energie. Asa ca as vrea sa am grija de ea cu mai multa intelepciune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: