ce facem cu oamenii toxici


Cea mai mare pace interioară

liniște, pe care am simțit-o vreodată, a fost: să plec.

Niciodată n-am putut să îmi răspund de ce alții au vrut să plece de lângă mine, mereu m-a durut și frustrat și mintea mi-a trepidat de angoasă, și repetitiv ceva în mine să spărgea și durea în carne de fiecare dată când îmi aminteam (De.ce.nu.sunt.destul.de.bună?, ce.am făcut.rău, cum.pot să repar.spune-mi.cum.nu te prefă.că.încă.e.ceva.când.n-ai decât ură.căci s-ar putea să cred altceva și să nu uit să iubesc, cum voiam).

Dar acum înțeleg cât de bine e să pleci de acolo de unde îți e rău. Și nu e ceva rău în acest hedonism,  un pumnal: reprimă-te! este un motiv destul de bun.

Oamenii ar trebui să nu accepte ceva ce nu le face bine, ceva mediocru,  ceva ce nu le arată apreciere, ce nu îi lasă să fie cum sunt ei, răi, buni, ceva ce atacă la respectul propriei persoane, sau pur și simplu ce nu îi  îmbogățește cu nimic, ce nu aduce nici calm, nici poftă de viață. N-ar trebui acceptat ceva ce e doar o momeală de omorât timpul. Doar o alungare a singurătății. De dragul propriului, sacrului timp, propriei, unicei, persoane.

Dar dintre toate, cea mai mare pace interioară,

liniște, e să pleci fără să ții mânie.

Să aduci totul la momentul dinainte să apară toate relele. La început. Necunoașterea, distanța – un ocean de distanță de un mare mare calm :). Căci altfel tot ce ar fi amintire aș vrea să fie ars și ar purta sigiliul unor nenorocite, scârbavnice timpuri. Păstrez din gloria lor câte puțin.

O părere la “ce facem cu oamenii toxici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: